Soli - Pecetea Cerului

Nu te teme de umbra ce zboară în noapte,
Căci cerul îți scrie pe frunte dreptate.
Cine sub baza Domnului viața
Aici trăiește,
În umbra lui la adăpost găsește.
Voi zice către tatăl: tu ești scăparea mea.
În mâna lui e viața, nu mă voi temea.
Din cursa celui viclean te va elibera.
Cu aripa sa sfântă te va înconjura.
Scutul și cetatea cuvântului cel drept.
Să nu te temi de beznă, stai cu curaj în viață.
Nu mă tem de groaza ce prin noapte zboară.
Priecina din cer în suflet mi e comoară.
Săgeata din zi pe lângă va trece.
Când inima în credință e vie și rece,
Domnul e stânga, cetate și putere.
El mă duce în lumină
Prin orice durere.
Nu te teme de umbra ce zboară în noapte,
Căci cerul îți scrie pe frunte dreptate.
O să cadă mi și noaptea lângă tine,
Dar răul, mintea ta, nu o va atinge.
Îngerilor săi le va da poruncă sfântă,
Să ți păzească liniștea.
Chiar și când lumea cântă, te vor purta pe mâini.
Să nu te lovești de pietrele drumului pe care le pășești.
Peste șf și lei vei trece tu mereu.
Rup în lanțul fricii din bustiul greu.
Nu mă tem de groaza ce prin noapte zboară.
Priecina din cer în suflet mi e comoară.
Săgeata din zi pe lângă va trece,
Când inima în credință e vie și rece.
Domnul e stânga, cetate și putere.
El mă duce în lumină
Prin orice durere.
Nu te teme de umbra ce zboară în noapte,
Căci cerul îți scrie pe frunte dreptate.
Nu mă tem de groază ce prin noapte zboară.
Priecina din cer în suflet mi e comoară.
Săgeata din zi pe lângă va trece,
Când inima în credință e vie și rece.
Domnul e stânga, cetate și putere.
El mă duce în lumină
Prin orice durere.
Nu te teme de umbra ce zboară în noapte,
Cât cerul îți scrie pe frunte dreptate.