NICOLAS VANGUARD - Fluturi de Nea

Se scutură cerurile,
Flutură nea pe stradă pustie.
Doar umbra mea respiră e rece, dar
Gândul e cald, că te port în piept,
Pe un talismanal îți aud vocea în vânt
Printre blocuri și fum,
Pe asfalt se topește un vis de acum.
Timpul se oprește, dar dorul nu tace,
Liniște în mine totuși îmi place.
Mi-ai lăsat parfumul pe o haină veche,
Și în fiecare noapte te caut.
De ce? E iarnă afară, dar vară în minte.
Tu ești focul ce nu se stinge,
Nici când ninge.
Ninge iar peste noi.
Timpul stă în loc.
Dorul arde încet,
Ca un mic foc.
Printre vânt și tăcere te aud cum mă chemi.
Iarnă afară,
Dar te simt în mine, femeie,
Femeie,
Femeie.
Felinarul clipește,
Parcă vrea să-mi spună că dragostea
Noastră nu a fost o minciună.
Fulgi dansează pe bitul dorului,
Greu, și în fiecare clipă parcă
Tu și eu ți-am scris numele
Pe geam, s-a topit ca iubirea
Noastră ce s-a rătăcit.
Mi-ai zis „nu mai suna”, dar tot te visez,
Și în fiecare noapte iar te pierd, iar te găsesc.
Zăpada ascunde urmele pașilor tăi,
Și jur că le aș căuta până la rai.
Mă doare tăcerea, dar știu că te simt.
Chiar dacă e frig, iubirea-i flacără-n tin.
Ninge iar peste noi.
Timpul stă în loc.
Dorul arde în tăcere,
Ca un mic foc, printre vânt și zăpadă.
Adă, te aud cum mă chemi.
Iarnă afară,
Dar te simt în mine, femeie,
Femeie,
Femeie.
Vine primăvara,
Cu tine să mi spele gheața din suflet,
Din mine.
Dar până atunci doar muzica știe,
Cât te iubesc, chiar și nostalgie.
E iarnă afară, dar în mine e vară.
Pe cer coboară, fugi, dar în mine e vară.
Și dacă te pierd, măcar să știi bine,
Că am avut o iarnă cu tine.